Spre țara mea

Sunt călător în astă lume
Și-n fața mea piedici apar
Dar am o-nsărcinare-anume
Ca să trăiesc mereu prin Har.
Chemat sunt, chiar de-s o ființă
Mult prea murdară și prea rea
S-am o trăire prin credință
Ce Domnul poate să mi-o dea.
La El venit-am cu dorința
De-a fi pe Calea Lui condus
De mâna Lui ce-mi dă putința
S-alerg spre locul cel de sus.
Ascult de El în orice vreme
Chiar dacă piedici am mereu
Cu Domnul meu nu mă voi teme
De e ușor sau de e greu,
Căci îmi dă har și bucurie
Pe drum să pot înainta
Comoară dragă-mi este mie
Și pururi îl voi asculta.
Mă-mbracă-n aleasă iubire
De voia Sa și-al Lui Cuvânt
Spre-a mă primi în strălucire
În țara și-n căminul sfânt.
Da, spre-acel loc cu bucurie
Dar și cu frică eu pășesc
Este un loc pentru vecie
Ce-o să mi-l dea dacă-L iubesc.
Până-n cea zi merg cu grăbire
Spre țara, spre locul de sus
Condus de mâna cu iubire
A Domnului Hristos Isus.